Il cult pai muarts

Il cult pai muarts
Une volte cuant ch’a vignive chê dal falcet a cirî cualchidun par menâlu a mangjâ
il lidric pal poc, lu cjatâve tal jet di cjase, parvie che pôs a murivin tal ospedâl,
ducj a vulevin distirâ i uès pe ultime volte tal lôr jet par vê l’ultime onzude cul
vueli sant. Pal muart si veve di ordenâ il capot di len dal marangon e cuant ch’al
jere pront, il muini al puartâve la puartantine par pojâ parsore la casse. Si
meteve i cjandelîrs di cà e di là de salme, une crôs e il calderin de aghe sante cun
dentri un ramut di ulîf par benedî il muart.
Te sere dut il paîs al lave lì di cjase dal defont par dî rosari e dopo une lungje
schirie di Ave Mariis, de profundis e recujes, la int si sfantâve, e lave a durmî.
cussì dongje che puare anime e restave la parintât, i curtilans e i amîs. Il muart
no si lu lassave mai dibessôl e si davisi il gambio par rivâ fintremai ch’al vignive
dì. Par rivâ a sintî il prin cjant dal gjal a metevin-sù sul fûc cualchi calderìn o
cògume di café par tignî-sù il cûr e par dâsi coragjo lu batiàvin cu la sgnape, e
cuanche al prin cricâ dal dì la vegle a finive, un pôc inçusîts e imbarlumîts pal
displasè e… pe sgnapetade a lavin a molzi e fâ inte stale.
Par visâ il paîs che un cristian al veve tirât i scarpets si sunâve l’ultin bot, e
diluncvie de glongjade si fermave dôs voltis la cjampane, chel, al jere il segnâl par
fâ capî ae int che un paesàn al jere lât cun Diu. Tal indoman prin dal funerâl lis
cjampanis tiradis dal muini e di un trop di fruts a glingonavin e si diseve che
sunavin pe anime, po a si tiravin i tre bots pal funerâl. Il muart al vignive puartât
a spalis cu le puartantine e metût tal catafalc ch’al jere dut neri e cu l’inficje di
Luzie dal falcèt atôr atôr. La messe di muart a jere o cun un o cun trê predis a
secont dal pols de famee e de volontât de parintât di pensâ il lôr biât a cene
daurman cul Signôr cence passâ pal purgatori. Dopo la sapulture e il corot tal
simitieri, i zagos e i cantôrs a passavin in sagrestie a cjapâ la pae, ducj a vignivin
pajâts su la brucje ancje chei ch’a puartavin crôs e ferârs. Parfin chei che
puartavin il muart cu la puartantine a vignivin ricompensâts, propit come i
“mengos des torcis” de puisie “I Piombi”.
A jere usance che chei di famee a metesin-sù coròt; validì puartâ il luto. Di solit
lis feminis par un an si viestivin di neri, po un pôc ae volte a passavin al grîs,
tignint simpri paraltri un scial neri su lis spalis o un fazolet neri sul cjâf. I omps a
metevin une fasce nere tal braç çamp de gjachete di fieste, o un batòn neri tal
golèt simpri de gjachete.
Il dì dai muarts si lave in processiòn tal simitieri par dî rosari e piâ i lusoruts su
la sapulture di chei ch’a son lâts a cene cul Signôr prime di nô
Crodincis e superstizions.
In Friûl a jere ben inlidrisade la crodince che al 1 di novembre soresere, propit tra
lûs e scûr, al crepuscul, i muarts a tornassin tes lôr cjasis, alore ogni famee a
parecjave dut par ben par fâur un bon acet. I cjaldîrs a jerin plens di aghe par vie
che lis animis a podessin bevi, su le taule al jere dut parecjât par ogni dibisugne,
si impiâve lumins dongje lis fotografiis dai muarts, si preâve, po si lave a durmì
lassant il fûc impiât e i balcons in sfrese. Si regalave il pan dai muarts ch’al
valeve come pegn e baràt di preieris: chel ch’a lu cjapave al preâve pai muarts di
chel ch’a j al veve dât e vicevierse.